Au încercat nenumăraţi învăţaţi de-a lungul timpului să dea o definiţie cât mai clară prieteniei. Însa e greu să ajungi să cunoşti într-adevăr semnificaţia termenului. Viaţa îţi vine de multe ori în ajutor, încercând parcă să te facă să înţelegi prin intermediul propriei trăiri ce este aceea o prietenie. Cel mai uşor de înţeles este în momentul în care te simţi tradat, te simţi frustrat şi poate uneori marginalizat. E cel mai simplu mod în care viaţa te poate face să înţelegi ce este prietenia; celelalte definiţii nu mai contează. Singurul lucu care contează e ceea ce simţi tu ca individ, ceea ce trăieşti tu. Prietenia face parte din viaţă "Fără prietenie nu există viaţa!"(Cicero), sau cel puţin face parte din sufletul fiecaruia din noi, la fel cum fac parte fericirea, iubirea, ura etc.
Suntem fiinţe raţionale, comunicăm, socializăm, motiv pentru care ajungem la prietenie; sufletul ne cere asta, nu este o voinţă personală. Prietenia este "un suflet în două trupuri"(Aristotel), frumos spus; lucru cu care nu sunt întru totul de acord pentru că sufletul fiecaruia dintre noi este în cautare de suflete compatibile. Daca am avea acelaşi suflet, nu am putea şti niciodată dacă unul din noi greşeşte, am elimina din start tot ceea ce înseamnă nedreptate, minciună, trădare şi nu am şti niciodată ce înseamnă a iubi.
Într-o prietenie nu e de ajuns să dai totul, trebuie întâi de toate să fi capabil să primeşti totul şi să şti să ierţi. Iertarea este o eliberare a sufletului, o descătuşare în calea amăgirii şi a uitării, pentru că nu ochii care nu se văd se uită, ci uită ochii care se prefac că nu văd. Uitarea este soluţia celor laşi, ceea ce vine în contrast cu dorul, sămânţa din care se nasc nostalgia, neliniştea şi speranţa revederii.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu suflet, tocmai pentru a putea fiecare gusta diversele forme de manifestare ale acestuia. Prietenia este una din aceste trăiri, este un act de compatibilitate între suflete, un mod firesc pentru noi de a face diferenţă între oameni.
"Multi te preţuiesc pentru câte o faptă a ta; te preţuieşte cu adevărat numai acela pentru care exişti întreg, pentru tine însuţi."(N. Iorga)
Carmen Comloşan
