am hotarat sa hoinaresc prin lume
vazand azi mult mai clar in ochii tai
durerea ce din suflet parca plange,
iar noi suntem atat de rai...
nu inteleg ce-nseamna departarea,
va trebui sa-nvat sa ratacesc,
ma las purtat de vant si de durere,
amagindu-ma ca totul e firesc.
ajuns acum prin locuri neumblate
rugand zadarnic puterile divine,
glasu-mi parca-ncepe a se frange,
mi-e tare dor de tine...
de dorul tau ard flacarile-n cale,
desertu-i parca tot mai secetos,
a mea fiinta nu ma mai suporta,
iar Polul este tot mai friguros.
desi n-am vrut sa stiu de nimeni,
oricat de rar priveam trecutul,
cand indoielnic ma-ntrebam,
al tau era sarutul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu