Poveste

De ţi-am greşit vreodată,
Sau de-ţi greşesc mereu,
Te rog mă iartă,
N-am vrut eu...
Nu mă ierta fiindcă iubeşti
Sau că vrei să fiu iertată,
Ci pentru că aşa simt eu,
Sunt vinovată...
Şi nu uita că ţi-am greşit
De-atâtea ori, fără voinţă
Şi-am plâns apoi în faţa ta
Cu căinţă...
Chiar şi greşeala e firească
Încă din timpuri depărtate
Şi e urmată de iertarea
De păcate...
Îţi cer acum însă iertare
Pentru ce-a fost şi ce mai este,
Iar ceea ce am scris mai sus
E poveste...