Trăim ȋntr-o eră a vitezei. Ştim oare să trăim cu adevărat?

          Suntem ȋntr-o eră a vitezei; trăim pe fugă, mȃncăm pe fugă, dormim pe fugă, iubim pe fugă. Visăm pe Google, cȃntăm pe Youtube, rȃdem pe Facebook, ne dăm ȋntȃlnire pe Mess, ne trăim iubirile ȋn SMS-uri. E mai simplu aşa decȃt să stai faţă ȋn faţă. Ce ȋnseamnă a trăi cu adevărat?

          Trăim ȋntr-o eră a vitezei, lucru de care profităm din plin. Avem avantajul tehnologiei avansate, care de cele mai multe ori ȋnlocuieşte atȃt efortul fizic, cȃt şi pe cel psihic. Avem acces la informaţie şi aceasta ȋn mare parte datorită internetului. Însă de cele mai multe ori internetul ajunge să fie folosit din obişnuinţă, ȋn special de plictiseală. Tinerii sunt cei mai afectaţi şi totul porneşte de la "a ȋnvăţa".

           Un copil preocupat de cu totul altceva decȃt discuţiile pe Mess şi de ȋntȃlnirile pe Facebook este din start marginalizat şi considerat ca făcȃnd parte dintr-o altă lume. Copiii, respectiv tinerii, recurg ȋn general la internet de plictiseală, pentru că au prea mult timp liber.

           În clasele primare, elevii ȋnvaţă de teama părinţilor sau a profesorilor, iar ȋn anii de liceu apar absenţele pe motiv că nu ne interesează materia, nu ne place profesorul sau avem probleme foarte importante de rezolvat. Lucruri care devin chiar "normale" ȋn anii de studenţie.

            Cred că mai degrabă trăim ȋntr-o eră a internetului, a dezgustului pentru carte şi pentru tot ceea ce ar putea ȋnsemna cultura. Vezi ȋn fiecare sfȃrţit de săptămȃnă că pȃnă şi cel mai mic local de pe bulevard este ticsit, ȋn timp ce una din cele mai mari şi mai goale clădiri rămȃne teatrul. Evident că se preferă ȋntȃlnirile pe Mess ȋn detrimentul celor faţă ȋn faţă, ȋntrucȃt este tot mai dificil să vorbeşti coerent. Vorbim ȋn limbaj codificat, convenţional, de genul ms, nb, pls, brb şi multe altele, pentru că aşa se cere. Iar legat de iubirile trăite prin SMS-uri...să fim serioşi. Îşi pierd timpul fără să ajungă poate vreodată să ȋnţeleagă ce ȋnseamnă a iubi.

            Aşadar, visăm pe Google pentru că avem timp, nu pentru că trăim pe fugă. Un om ocupat, care trăieşte pe fugă, nu are timp să viseze; el foloseşte internetul ca sursă de informare şi mijloc de comunicare.

            Cred că nu putem să ştim niciodată ce ȋnseamnă cu exactitate a trăi cu adevărat. Pot doar să spun că am reuşit să ȋnvăţ anumite lucruri din ceea ce am trăit.

Carmen Comlosan