MA-NALT LA CER

E rece, e mult prea rece pentru-a spera la o caldura,
Iar noi infasurati de dorul unui moment pierdut,
Gandim la departarea ce-asteapta sa se nasca
Din tot ce-a fost si-acum ne e necunoscut.

In palme puterea creste asteptand odata cu curajul
Sa se prefaca-ntr-o putere ce-alunga idealuri
De vise si iluzii purtate-n chip angelic
Pe undele visarii si pe-ale marii valuri.

Ingenunchind sa cerem indurarea de la Cel de sus,
Cladim in noi speranta ca tot ce-a fost e bun,
Iar ceea ce va fi de-acum-nainte-n asta incapere
Sa nu se preschimbe niciodata precum tigara-n scrum.

Tu strange-mi mana rece ce o intind spre tine,
Nu ma opri din ceea ce-am sa fac,
Iar lacrimile ce-mi curg acum pe fata
Aievea aparea-vor in fata ta recum un lac.

Ma-nalt la cer simtindu-mi trupul gol
Si dintii inclestati de frigul ce ma doare,
Urmeaza-ma pe-un drum pavat cu flori,
Spunandu-mi ca am fost o tradatoare.

Ne trezim chiar acum din visul de speranta,
Fiind la fel ca la-nceput...in asta incapere,
Tu ma atingi...eu te ating cu glas pierdut,
Simtind in trupul rece a dragostei durere.