Şi zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ţi-o arată
N-am să o las să-ţi tulbure-adormirea.
Eu – abandonat în gesturi şi în lacrimi,
Tu te grăbeai - aşa cum faci şi-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandreţe
Că astăzi suntem morţi într-un present postum.
Am vrut să-ţi spun doar ceea ce ştiai,
Dar eu tăceam….poate descurajat
De ochii tăi…lumina ta…
Şi ai plecat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu